Mă trezii fără să fi deschis ochii simţind că am adormit cu capul pe biroul meu cu lumina aprinsă.
“Da, gîndii, iată, am adormit lucrînd, nu e bine, trebuie să fac ca Matilda, să mă culc seara la ora nouă şi să mă scol la cinci, şi pînă să plec la facultate pot lucra mai bine odihnit.
E chinuitor să te prindă astfel somnul. Precis că iar am dormit patru, cinci ore în poziţia asta.” Mă întinsei şi fui mirat că eram totuşi lungit şi nu simţii atingerea familiară a cristalului de pe birou şi a scaunului de sub mine.
Deschisei ochii şi atunci sării brusc în picioare.
