Într-una din zilele dogorîtoare de la începutul lunii iulie, un tânăr ieşi pe înserate din cămăruţa în care sta cu chirie la nişte locatari din ulicioara S. Şi, ajuns în stradă, se îndreptă încet şi oare­cum nehotărât spre podul K.

Pe scară avusese noroc să se strecoare fără a se întâlni cu gazda. Cămăruţa lui se afla la mansarda unei cladiri înalte, cu patru etaje, şi semăna mai degrabă cu un dulap decât cu o odaie. Iar gazda care-i închiriase această chilie, cu masa şi curăţenia în preţ, locuia cu câteva trepte mai jos, într-un apartament separat.

De câte ori ieşea din odaie, tânărul era nevoit să treacă prin faţa bucătăriei, a cărei uşă era mai întotdeauna larg deschisă spre scară, şi, de fiecare dată, avea o senzaţie bolnăvicioasă de teamă, de care îi era ruşine şi care îl făcea să se încrunte. Era dator vândut gazdei şi se temea să dea ochii cu ea.

Nu că ar fi fost laş sau sfios din fire, dimpotrivă, dar de la o vreme se afla într-o stare de încordare şi iritare nervoasă vecină cu ipohondria.

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Feodor Dostoievski – Crima si pedeapsa .