Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Mihailovici Dostoievski – Demonii

Demonii este un roman al scriitorului rus Feodor Dostoievski publicat pentru prima oară în 1872 .

Este un roman politic despre ideile ideologilor de stânga din Rusia acelor vremuri, pe care scriitorul le consideră demonice.

Protagonist este Nikolai Vsevolodovici Stavrogin, alte personaje fiind Stepan Trofimovici Verhovenski, Piotr Stepanovici Verhovenski, Ivan Șatov, Varvara Stavrogina și alții.

Descarca Feodor Mihailovici Dostoievski – Demonii

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Mihailovici Dostoievski – Stepancikovo si locuitorii sai

Satul Stepancikovo și locuitorii săi este un roman al scriitorului rus Feodor Dostoievski publicat pentru prima dată în 1859.

Aici totul se povestește din punctul de vedere al lui Serghei Aleksandrovici, dar mai apar și Egor Ilici Rostanev și Foma Fomici Opiskin.

Descarca Feodor Mihailovici Dostoievski – Stepancikovo si locuitorii sai

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Mihailovici Dostoievski – Oameni sarmani

Oameni sărmani este primul roman al lui Feodor Dostoievski, pe care acesta l-a scris timp de nouă luni și care a fost publicat pentru prima oară în 1846. A fost inspirat de una din povestirile scurte ale lui Nikolai Gogol.

Are forma unei serii de scrisori dintre doi oameni: Makar Devușkin și Varvara Dobroselova.

Descarca Feodor Mihailovici Dostoievski – Oameni sarmani

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Mihailovici Dostoievski – Nopti albe

Nopți albe este o povestire scurtă de Feodor Dostoievski publicată pentru prima oară în 1848. A fost ecranizată în câteva rânduri.

La fel ca și multe alte povestiri scurte ale acestui autor ea este narată la persoana întâi de un narator fără nume care locuiește la oraș.

Este divizată în șase părți iar actiunea este impartita pe durata a patru nopți.

Descarca Feodor Mihailovici Dostoievski – Nopti albe

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Mihailovici Dostoievski – Jucatorul ( geneza )

În anul 1863 Feodor Dostoievski se odihnea în orașul Baden-Baden. Acolo în câteva zile a pierdut nu numai toți banii pe care îi avea, dar și pe cei ai prietenei sale Polina Suslova. Ca să scape de datorii, el a încheiat un contract cu editura pentru a scrie cât mai repede romanul «Jucătorul».

În timpul lucrului asupra romanului Dostoievski s-a căsătorit cu stenografa sa Anna Snitkina. Luna de miere au petrecut-o călătorind prin Europa – în același Baden-Baden, unde istoria s-a repetat. După această întîmplare Dostoievski i-a promis soției că n-o să mai joace și, cât de straniu nu ar părea, s-a ținut de cuvânt.

Tema romanului este patima pentru jocurile de noroc. Anume Suslova se socoate prototipul eroinei romanului – Polinei Alexandrovna. Chinuitoarea relație dintre eroul principal și Polina este reflexia relației dintre Dostoievski și Suslova.

Sigmund Freud credea că în “jocul de dragul jocului” din Jucătorul lui Dostoievski nu trebuie să vedem altceva decât funcția psihică a conduitei de auto-pedepsire.

Descarca Feodor Mihailovici Dostoievski – Jucatorul

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Mihailovici Dostoievski – Amintiri din Casa mortilor

Amintiri din casa morților este un roman al scriitorului rus Feodor Dostoievski publicat mai întâi în 1862 și care este despre viața prizonierilor deportați în Siberia.

Se povestește despre Alexandr Petrovici Goriancikov, care a fost condamnat la 10 ani de detenție în Siberia.

O concluzie a operei ar fi că existența închisorilor este un fapt tragic atât pentru prizonieri, cât și pentru Rusia.

Descarca Feodor Mihailovici Dostoievski – Amintiri din Casa mortilor

Citeste mai multe despre Camil Petrescu pe Wikipedia…

Descarca Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi ( carte audio )

Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi 01-06 / Hotfile 114.2mb

Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi 07-12 / Hotfile 112mb

Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi 13-18 / Hotfile 107mb

A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott , dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurandu-se de acelasi succes la public.

Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită ‘Regina Crimei’, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.

Mai multe despre Agatha Christie gasesti pe Wikipedia…

Descarca Agatha Christie – Picatura De Cerneala ( carte audio )

Agatha Christie – Picatura De Cerneala / Hotfile 55.1mb

Romanul prezintă în prim plan drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-și rezolva problemele financiare, dar și din dorința de a-și demonstra lui însuși că este îndreptățit să o facă.

Etalând unele simptome de grandomanie, Raskolnikov se considera o persoană înzestrată cu calități deosebite, asemenea lui Napoleon.

Ca om exatraordinar, își simte justificată decizia de a ucide, încât nu se mai include în barierele morale ale oamenilor de rând. Cu toate acestea însă, imediat după săvârșirea crimei, protagonistul se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la acțiunile lui.

Romanul portretizează realizarea treptată a infracțiunii lui Raskolnikov și dorința lui crescândă de a se confesa. Mai mult, tânărul încercă să își protejeze sora, pe Dunia, de admiratorii acesteia, dar și dragostea lui neașteptată pentru o tânără prostituată, Sonia Marmeladova, în dorința crescândă de a scăpa de remușcări și a se mântui prin ispășire.

Descarca Feodor Dostoievski – Crima si pedeapsa ( carte audio )

Pentru ca arhiva avea 663MB am fost nevoit sa o fragmentez in 5 bucati a cate 10 fisiere mp3 :

01-10 F. M. Dostoievski – Crima si pedeapsa / Hotfile 129mb

11-20 F. M. Dostoievski – Crima si pedeapsa / Hotfile 132mb

21-30 F. M. Dostoievski – Crima si pedeapsa / Hotfile 131mb

31-40 F. M. Dostoievski – Crima si pedeapsa / Hotfile 133mb

41-50 F. M. Dostoievski – Crima si pedeapsa / Hotfile 136mb

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Dostoievski -  Eternul sot

Sosi vara, iar Velceaninov , în ciuda aşteptărilor sale , se văzu reţinut la Petersburg.

Călătoria plănuită de dânsul în sudul Rusiei fusese zădărnicită şi sfârşitul procesului său nici nu se întrezărea. Procesul acesta , o pricină cu moşia, că­pătase o întorsătură cât se poate de proastă. Cu vreo trei luni mai înainte, lucrurile păreau cât se poate de simple, aproape fără nici un risc, dar dintr‑o dată totul se schimbă.

“Aşa‑i acuma, toate au început să se schimbe în rău!” re­peta adesea Velceaninov, cu răutate, fraza asta. Tocmise un avocat priceput, bine plătit, celebru şi nu se uita la bani. Dar, nerăbdător şi plin de neîncredere, se apucă să se ocupe singur de proces. Alcătuia şi scria jalbe, pe care avocatul le arunca la coş.

Alerga pe la autorităţi, culegea informaţii, şi, probabil, încurca lucrurile, pentru că în cele din urmă avo­catul începu să‑i facă reproşuri şi să‑l trimită în viligiatură. Dar el nu se putea hotărî să plece la vilă, în viligiatură. Pra­ful, zăpuşeala, nopţile albe care zdruncină nervii , iată cu ce se desfăta el la Petersburg.

Locuia undeva în preajma Tea­trului Balşoi, într‑un apartament închiriat de curând, care nu‑i era pe plac, “nimic nu‑mi reuşeşte!” spunea el. Ipohondria îi sporea zi de zi; de altfel, avea de mult înclinare pentru starea asta sufletească.

Descarca Feodor Dostoievski -  Eternul sot

Ultima sa lucrare publicată a fost scrisă în anul 1965, iar în 1980, autorul a acordat ultimul său interviu. Citeste mai multe pe Wikipedia…

J.D. Salinger – De veghe in lanul de secara

Personajul principal este un adolescent rebel, pe nume Holden Caulfield, ce provine dintr-o familie modestă și care are doi frati și o soră: un frate mai mare pe nume D.B. care este scriitor la Hollywood, unul mai mic pe nume Allie care a murit de leucemie cu puțin timp în urmă și o soră în clasa a IV-a pe nume Phoebe.

Personajul-narator povestește de ultimele lui zile petrecute la școala Pencey deoarece era corigent la trei obiecte din patru și acum înainte de vacanța de Crăciun urma să fie exmatriculat pentru a treia oara, deoarece el a mai fost dat afară si de la Whooton și Elkton Hills.

Povestea propriu-zisă începe într-o sâmbătă, cu patru zile înainte de plecarea acasă in vacanta de Crăciun, la New York, pe când stătea cocoțat în vârful unui deal și urmărea un meci de fotbal la care trebuia să se ducă,dar nu s-a mai dus.

Unul din motivele pentru care nu se dusese era că trebuia să-și ia rămas bun de la domnul Spencer, profesorul lui de istorie, înainte de plecarea acasă.

După o discuție moralizatoare despre teza sa la istorie și despre faptul că a fost lăsat corigent – deși era elevul lui preferat – Holden se întoarce la Pencey, în camera sa, unde vorbește cu vecinul lui de cameră pe nume Ackley și cu colegul său de camera, Stradlater, care îl bate în urma unei discuții despre o prietenă a sa pe nume Jane Gallagher cu care acesta ieșise în oraș și de care Holden era îndrăgostit.

După acest incident, Holden hotărăște să plece la New York unde să petreacă câteva zile ca apoi să se duca acasă și să primească mustrarea părinților pentru faptul că a fost exmatriculat pentru a treia oara.

Aceștia aveau să afle despre Holden abia miercuri când aveau să primească o scrisoare de la directorul școlii.

Descarca J.D. Salinger – De veghe in lanul de secara

Mark Twain – Un yankeu la curtea regelui Arthur ( prefata )

Neîmblânzitele legi şi obiceiuri pomenite în această poveste aparţin istoriei, ca şi întâmplările alese pentru a le ilustra.

Nu susţin morţiş că aceste legi şi obiceiuri au existat aievea în Anglia veacului al VI-lea. Nu – eu susţin doar atâta: de vreme ce ele au existat în civilizaţia engleză şi în alte civilizaţii în timpuri mai apropiate de noi – bănuiala că fiinţau încă din veacul al VI-lea nu trebuie socotită ca o încercare de a defăima veacul respectiv. Ba chiar avem dreptul să credem că lipsa, în timpurile acelea îndepărtate, a unora dintre legile şi obiceiurile de care va fi vorba aici, a fost împlinită, cu vârf şi îndesat, de alte legi şi obiceiuri încă mai rele.

În această carte nu ne-am învrednicit să lămurim definitiv dacă regii au sau nu vreun drept de a cârmui – drept – care să fie de origine dumne¬zeiască. Treaba asta e greu al dracului de limpezit. În schimb, din cele ce veţi vedea, ar apărea vădit şi indiscutabil că acela care cârmuieşte o naţi¬une trebuie să fie înzestrat cu un caracter falnic şi cu o nemaipomenită iscusinţă. La fel, pare a se vădi că nimeni altcineva decât dumnezeirea însăşi n-ar putea alege fără greş pe cârmuitori şi, prin urmare, numai dumnezeirea s-ar cădea a face alegerea. Ba mai reiese, ca o deducţie indiscutabilă, că Dumnezeu este într-adevăr acela care alege pe cârmui¬tori, aşa cum s-a şi pretins de către mulţi deştepţi. Toate acestea aşa mi-au apărut şi eu aş fi continuat să cred că aşa sunt, dacă nu aş fi dat peste doamna de Pompadour, peste lady Castlemaine şi peste alţi cârmu¬itori de acest soi, care îţi încurcă socotelile, nepotrivindu-se deloc cu păre¬rile strămoşeşti aici înfăţişate.

Văzându-mă la strâmtoare, am preferat s-o iau pe altă cale în cartea de faţă – care trebuie să apară neapărat la toamnă – zicându-mi că numai după aceea, câştigând experienţă, mă voi putea încumeta să rezolv pro¬blema regilor într-o altă carte. De bună sea¬mă, trebuie rezolvată şi eu nu am ceva mai bun de făcut la iarnă.

Descarca Mark Twain – Un yankeu la curtea regelui Arthur

Ion Creanga – Amintiri din copilarie

Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei, cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale, descriind relațiile dintre eroul principal, cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei, și diversele persoane cu care interacționează.

Ea urmărește maturizarea lui Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași.

Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei .

Descarca Ion Creanga – Amintiri din copilarie

Este cunoscut mai ales datorită activitații sale de culegător de basme populare românești pe care le-a repovestit cu un har remarcabil. Citeste mai multe despre Petre Ispirescu pe Wikipedia .

Petre Ispirescu – Legendele sau Basmele romanilor ( cuprins )

1. Aleodor Imparat
2. Baiatul cel bubos si ghigortul
3. Balaurul cel cu sapte capete
4. Broasca testoasa cea fermecata
5. Cei trei frati imparati
6. Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat
7. Cele trei rodii aurite
8. Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei
9. Copiii vaduvului si iepurele , vulpea , lupul si ursul
10. Cotosman nazdravanul
11. Fat-Frumos cel ratacit
12. Fat-Frumos cu parul de aur
13. Fat-Frumos cu carata de sticla
14. Fata cu pieze rele
15. Fata de imparat si fiul vaduvei
16. Fata mosului cea cuminte
17. Fata saracului cea isteata
18. Gainareasa
19. George cel viteaz
20. Greuceanu
21. Hotu imparat
22. Ileana Simziana
23. Insir-te margaritari
24. Luceafarul de ziua si Luceafarul de noapte
25. Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos
26. Numai cu vitele se scoate saracia din casa
27. Pasarea maiastra
28. Poveste taraneasca
29. Praslea cel voinic si merele de aur
30. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
31. Tugulea , fiul unchiasului si al matusei
32. Voinicul cel cu cartea in mana nascut
33. Voinicul cel fara de tata
34. Zana muntilor
35. Zana zanelor

Descarca Petre Ispirescu – Legendele sau Basmele romanilor 842.6 KB

Citeste mai multe despre Alexandre Dumas pe Wikipedia .

Alexandre Dumas – Cei patruzeci si cinci

Romanul „Cei Patruzeci si Cinci“ a fost scris între anii 1847 si 1848. Actiunea se petrece între 1585 si 1586, treisprezece ani dupa masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu, când Franta este înca în plina tensiune si agitatie din cauza “razboiului religiilor” si a luptei pentru putere.

Perioada tumultuoasa a secolului al XVI-lea i-a oferit lui Dumas o cantitate mare de material istoric; el a ales sa urmareasca în romanul sau trei piste principale ale evolutiei politice si sociale ale acelor vremuri: evenimentele tulburi din Paris, ascensiunea la putere a lui Henric al IV-lea de Navara si deruta ducelui d’Anjou, în Flandra.

Intriga complexa, personajele puternice cu interese clare dar incompatibile, scenele de razboi alternate cu cele de dragoste, reusesc sa întregeasca aceasta capodopera, pe drept cuvânt una dintre cele mai valoroase din portofoliul autorului.

Descarca Alexandre Dumas – Cei patruzeci si cinci

Citeste mai multe despre Alexandre Dumas pe Wikipedia .

Alexandre Dumas – Dupa douazeci de ani

Suntem in anul 1648. A trecut multa vreme de cand eroii romanului “Cei trei muschetari” nu s-au mai intalnit.

D’Artagnan, ramas locotenent al muschetarilor, isi doreste gradul de capitan.

Cardinalul Mazarin, tinta a atacurilor din partea nobilimii, a Parlamentului si a populatiei Parisului, ii cere sa-si caute vechii prieteni si sa-i atraga de partea sa.

Insotit de fostul sau valet, Planchet, acum partizan al Frondei, d’Artagnan porneste in calatorie. Rand pe rand, isi viziteaza fostii camarazi.

Aramis este acum abatele d’Herblay, dar pare mai atras ca oricand de intrigi si de batalii.

Porthos, devenit un bogat senior de provincie, viseaza la titlul de baron.

Athos s-a retras la tara si pare preocupat numai de educatia tanarului Raoul, viconte de Bragelonne.

Primind misiunea de a impiedica evadarea printului de Beaufort, d’Artagnan si Porthos se vad nevoiti sa se confrunte chiar cu vechii lor prieteni, Athos si Aramis, aflati acum in tabara adversa.

Va rezista legatura sufleteasca dintre ei acestei grele incercari, sau ambitiile si sentimentul datoriei ii vor transforma in dusmani?

Descarca Alexandre Dumas – Dupa douazeci de ani

Citeste mai multe despre Alexandre Dumas pe Wikipedia .

Alexandre Dumas – Vicontele de Bragelonne

Al treilea si ultimul roman despre aventurile lui D’Artagnan si ale muschetarilor.

Urmând seria evenimentelor din „Cei trei muschetari” si „Dupa 20 de ani”, în “Vicontele de Bragelonne”, actiunea are loc între anii 1660 si 1667 si priveste transformarea Regelui Ludovic al XIV-lea dintr-un baiat slab si fara autoritate, într-un rege absolut asupra Frantei.

La începutul romanului aflam ca D’Artagnan nu mai este capitanul muschetarilor din cauza Cardinalului Jules Mazarin, ba chiar îsi dîa demisia din serviciile Regelui, pentru ca nu-i mai suporta acestuia capriciile.

Ludovic vrea sa-l ajute pe Carol al II-lea sa reurce pe tronul Angliei, dar se lasa convins de primul sau ministru, Mazarin, sa nu faca asta.

Dar, D’Artagnan, ajuns în Anglia pentru a-si face si el o avere si ajutat de Athos, îl va readuce la tron pe Carol al II-lea. Asadar, imaginea Regelui Carol al II-lea este reabilitata în fata întregii lumi, Cardinalul Mazarin moare, iar D’Artagnan se reîntoarce în slujba Regelui Ludovic al XIV-lea si redevine seful muschetarilor.

Descarca Alexandre Dumas – Vicontele de Bragelonne

William Diehl – Domnie in iad

Rulota prăfuită se deplasa, tânguindu‑se, pe întinsa autostradă in­terstatală, cu cauciucurile scârţâind pe asfaltul fierbinte.

În spatele vo­lanului se afla un şofer tras la faţă şi subţire ca o trestie, al cărui păr negru flutura în curentul de aer fierbinte care intra în valuri pe fereastra deschisă . Bău rapid o sticlă de apă , ca să‑şi alunge somnul , dungile de transpiraţie pătându‑i cămaşa albă.

Fusese cumplit de cald de când ple­caseră din Omaha , îndreptându‑se spre sud şi apoi spre vest , pe Auto­strada Interstatală 80 , cu oraşe şi orăşele – Kearney , Cozad , Gothenburg – apărând şi dispărând în timp ce ei mergeau paralel cu râul .

Conducea cu soarele în faţă , în după‑amiaza fierbinte de iunie , trecând în viteză pe lângă fermele din Nebraska şi pe lângă câmpiile neîngrijite , singuratice şi triste în asemănarea lor .

Aşa cum îi era obiceiul , bombănea doar pentru el în timp ce condu­cea :

- La ce bun să aibă aer condiţionat , dacă nu mă lasă să‑i dau drumul ?

După câteva minute , dând din cap :

N‑am crezut niciodată c‑am să cunosc pe cineva căruia să‑i placă aşa o căldură . Trebuie să fie vreo cincizeci şi două de grade afară , şi el vrea să ţin afurisita de fereastră deschisă .

Alţi doi kilometri .

Şi nici n‑am cu cine să vorbesc . Nu vrea să mă lase să ascult la radio când doarme . Într‑una din zilele astea o să adorm de tot…
Moţăind :

- …o să ies de pe drum şi‑o să sfârşim amândoi închişi în rulota asta , în mijlocul unui loc , Dumnezeu‑ştie‑unde .

Bătând cu podul palmei în volan:

- …şi cu nenorociţii de vulturi mâncându‑ne ochii .

Descarca William Diehl – Domnie in iad

Familia sa făcea parte din nobilimea de mijloc și i-a asigurat educația la o școală privată, dar totul avea să se schimbe după ce tatăl său a pierdut o sumă mare de bani în distracții și străduindu-se să-și mențină poziția socială, familia fiind trimisă la închisoarea datornicilor.

La vârsta de 12 ani, Dickens este destul de matur ca să muncească zece ore pe zi în fabrica de cremă de ghete a lui Warren (aflată în apropiere de stația de cale ferată Charing Cross), pentru șase șilingi pe săptămână. Cu acești bani trebuie să-și achite cazarea și să încerce să-și ajute familia.

După o perioadă de timp, situația familiei se îmbunătățește în urma unei moșteniri venite din partea familiei tatălui… ( citeste mai multe despre Charles Dickens pe Wikipedia )

Charles Dickens – Un colind de Craciun

Bătrânul Marley era mort ca un cui de uşă, cum spun englezii.

Dar atenţie! Cu toate acestea, după ştiinţa mea, nu văd de ce-ar fi cu osebire mort un cui de uşă. Eu unul aş socoti mai degrabă cuiul de sicriu cel mai mort dintre toate fiarele. Dar înţelepciunea strămoşilor noştri stă în aseme­nea vorbe; doar n-o s-o smintesc eu, nevolnicul de mine, căci altminteri praf s-ar alege de ţărişoara mea. îngăduiţi-mi, aşadar, să repet cu dinadinsul că Marley era mort ca un cui de uşă.

Dar ştia oare Scrooge că e mort? De bună seamă că ştia. Cum altminteri? Scrooge şi cu el erau asociaţi de nu ştiu câtă vreme. Scrooge era singurul lui executor testamentar, singurul lui curator, singurul lui reprezentant, singurul lui legatar universal, singurul lui prieten şi sin­gurul îndoliat după el. Şi nici măcar Scrooge nu a fost prea zguduit de tristul eveniment, ba chiar s-a dovedit a fi un desăvârşit om de afaceri chiar în ziua înmormântării, pe care a oficiat-o cu neîndoios profit.

Descarca Charles Dickens – Un colind de Craciun .

Citeste mai multe despre Alexandre Dumas pe Wikipedia .

Alexandre Dumas – Cavalerul reginei

Capitolul I
ÎNROLAŢII VOLUNTARI

Era în seara zilei de 10 martie 1793. Abia sunaseră ceasurile zece la Notre‑Dame şi bătăile, desprinzându‑se una după alta ca nişte păsări nocturne dintr‑un cuib de bronz, îşi luau zborul, trist, monoton, patetic.

Noaptea ce se lăsase asupra Parisului nu era plină de zgomot, furtunoasă şi întretăiată de fulgere, ci rece şi înnegurată.

Parisul însuşi nu era nici pe departe Parisul cunoscut, strălu­cind seara de mii de focuri ce se oglindesc în mâzga‑i poleită, Parisul trecătorilor grăbiţi, Parisul şoaptelor vesele şi‑al suburbii­lor bahice, pepinieră a certurilor aprige şi‑a crimelor temerare, cuptor din sânul căruia se înalţă mii de urlete. Parisul nu mai era decât un oraş copleşit de ruşine, sfios, neliniştit, ai cărui rari lo­cuitori alergau ca să străbată dintr‑o stradă în alta şi se năpusteau pe alei sau pe sub portaluri ca nişte fiare sălbatice, hăituite de vânători, pierind ca înghiţite de vizuinile lor.

Era, în sfârşit, aşa cum am spus, Parisul zilei de 10 martie 1793.

Câteva cuvinte despre împrejurările critice care aduseseră ase­menea schimbare în aspectul Capitalei şi apoi vom trece la eve­nimentele care formează obiectul povestirii de faţă.

Franţa, odată cu moartea lui Ludovic al XVI‑lea, o rupsese cu toată Europa. Celor trei duşmani cu care se războise mai înain­te, cu alte cuvinte Prusiei, Imperiului Austriei şi Piemontului, li se adăugaseră Anglia, Olanda şi Spania. Numai Suedia şi Dane­marca îşi păstrau vechea lor neutralitate, preocupate dealtfel, cum era şi firesc, să stea cu ochii aţintiţi la Ecaterina a II‑a, care des­trăma Polonia.

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Alexandre Dumas – Cavalerul reginei

Citeste mai multe despre Alexandre Dumas pe Wikipedia .

Alexandre Dumas – Cei trei muschetari

Capitolul I
CELE TREI DARURI ALE DOMNULUI D’ARTAGNAN‑TATĂL

În cea dintîi luni a lui aprilie 1626, tîrgul Meung, unde s‑a născut autorul Romanului Trandafirului, pă­rea a fi în toiul unei fierberi atît de cumplite, ca şi cînd hughenoţii ar fi izbutit să‑l schimbe într‑o a doua La Rochelle.

Văzînd cum fug femeile spre uliţa mare şi au­zind ţipete de copii în pragul uşilor, o seamă de tîrgoveţi îşi puneau repede platoşa şi, apucînd o flintă sau un baltag, ca să se simtă mai tari, se îndreptau spre hanul “La Morarul voios”, în faţa căruia o gloată gălă­gioasă şi nespus de curioasă se îmbulzea, crescînd cu fiece clipă.
Pe vremea aceea se stîrneau mereu spaime, şi rare erau zilele cînd un oraş sau altul nu‑şi trecea în hrisoave asemenea pacoste. Nobilii se luau la harţă între ei; re­gele se războaia cu cardinalul; spaniolul se războia cu regele. Pe lîngă aceste lupte mocnite sau obşteşti, tai­nice sau făţişe, mai erau pe deasupra hoţii, cerşetorii, hughenoţii, lupii şi valeţii care se năpusteau asupra tu­turor.

Târgoveţii erau veşnic înarmaţi împotriva hoţilor, a lupilor şi a valeţilor, adesea împotriva nobililor şi hughenoţilor, cîteodată împotriva regelui, dar niciodată îm­potriva cardinalului sau a spaniolului. Ca urmare a aces­tor năravuri înrădăcinate, în amintita zi de luni a lui aprilie 1626, tîrgoveţii, auzind larmă şi nezărind nici steagul galben cu roşu, şi nici uniformele ducelui de Richelieu, se repeziră cu toţii înspre hanul “La Morarul voios”.

Odată acolo, fiecare îşi putu da seama de pricina acestei fierberi.

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Alexandre Dumas – Cei trei muschetari

Dan Brown (n. 22 iunie 1964 în Exeter, New Hampshire) este un autor american de thrillere detective de senzație, după ce a avut diverse ocupații (compozitor de cântece și profesor de limbă engleză, sau mai precis de simbologie). Brown este interesat de criptografie, chei și coduri, care sunt o temă recurentă în poveștile sale. Până în prezent, cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi.

Citeste mai mult pe Wikipedia

Prolog

Muzeul Luvru, Paris

22.46

Renumitul custode Jacques Saunière se împletici pe pardoseala Marii Galerii a muzeului. Se repezi la cel mai apropiat tablou pe care-l zări, un Caravaggio. Se prinse de rama aurită şi apoi bătrânul de şaptezeci şi şase de ani trase de ea până ce o desprinse de pe perete şi se prăbuşi cu pânza la piept.

După cum anticipase, un grilaj de fier bubui în apropiere şi blocă intrarea în galerie. Parchetul se zgudui. Undeva, departe, o alarma începu să ţiuie.

Custodele rămase întins pe jos o clipă, încercând să-şi recapete suflul şi să decidă ce are de făcut în continuare. “Sunt încă în viaţă.” Se trase într-o parte de sub pânză şi privi în jur, în căutarea unui loc în care să se ascundă.

O voce răsună, cutremurător de aproape:

― Nu mişca!

În patru labe, custodele încremeni. Uşor, cu mişcări lente, îşi întoarse capul.

La nici cinci metri distanţă, dincolo de poarta închisă, atacatorul ― care avea o constituţie robustă, îl privea printre gratiile de fier. Era înalt şi lat, cu pielea albicioasă, de parcă ar fi fost a unei fantome, şi părul rar, alb şi el. Ochii lui aveau irisul roz şi pupila roşie-vineţie. Albinosul scoase un pistol din buzunar şi, printre barele de fier, îl îndreptă spre custode.

― N-ar fi trebuit să fugi, spuse acesta cu un accent greu de iden­tificat. Acum, spune-mi unde e!

― Ţi-am spus deja, bâigui bătrânul şi îngenunche umil pe podea. Habar n-am despre ce vorbeşti!

― Minţi!

Omul îl privea fără să i se clintească un muşchi măcar; singura licărire de viaţă părea a fi sclipirea din ochii lui roşii.

― Tu şi confraţii tăi aveţi ceva ce nu vă aparţine, adăugă.

Custodele simţi cum un val de adrenalină i se revarsă în vene.

“Cum e posibil să ştie asta?”

― Iar în noaptea asta va reveni în mâinile posesorilor lui de drept. Spune-mi unde e ascuns, şi te las în viaţă.

Albinosul îşi îndreptă arma spre ţeasta bătrânului:

― E un secret pentru care merită să mori?

Saunière abia mai putea respira.

Matahala îşi lăsă puţin capul pe umăr, privind în lungul tevii, gata să tragă.

Custodele îşi ridică mâinile în semn de apărare:

― Aşteaptă… şopti el. Îţi voi spune tot ce vrei să ştii.

Apoi rosti lent, cu grijă, cuvintele pe care le repetase de atâtea ori înainte…

Descarca Dan Brown – Codul lui da Vinci

Citeste mai mult pe Wikipedia

Dan Brown – Ingeri si Demoni

Robert Langdon, specialist celebru pentru lucrãrile sale de simbolisticã, este chemat de urgentã în Elvetia pentru a examina cadavrul lui Leonardo Vectra, pe al cãrui piept a fost înfierat un simbol ciudat.

Ceea ce descoperã este uluitor, o strãveche organizatie – Illuminati – a declansat o diabolicã vendetta impotriva Bisericii Catolice.

Pornit într-o cursã contra cronometru pentru a depista si a dezamorsa o bombã care amenintã Vaticanul, Langdon îsi va da seama cã nu are decât doi aliati: exceptionala sa cunoastere a simbolurilor si o cercetãtoare tânãrã si misterioasã, Vittoria Vetra.

Cãutãrile îi vor purta pe cei doi oameni de stiintã prin cripte pecetluite de secole, prin catacombe pline de primejdii si prin catedrale pãrãsite, pânã la cel mai periculos loc de pe fata pãmântului: ascunzãtoarea de mult uitatã a ordinului Illuminati, mormantul Sfantului Petru.

Descarca Dan Brown – Ingeri si demoni

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Dostoievski – Adolescentul

M‑am apucat să aştern pe hârtie această istorie a primi­lor mei paşi pe drumul vieţii, fiindcă nu m‑a răbdat inima să n‑o fac, deşi mă puteam lăsa păgubaş. De un lucru sunt însă convins: nu mă mai apuc în viaţa mea să‑mi scriu autobiografia, chiar de‑ar fi să mai trăiesc o sută de ani.

Trebuie să fii straşnic de îndrăgostit de tine însuţi ca să‑ţi dezvălui sufletul fără pic de ruşine. Singura mea scuză e că, spre deosebire de toţi cei ce mânuiesc condeiul, eu nu scriu spre a‑mi atrage laudele cititorilor. Dacă într‑o bună zi m‑am hotărât să‑mi însemn până în cele mai mici amănunte tot ce am pătimit de un an încoace, aceasta se datoreşte unui puternic imbold lăuntric, căci prea m‑au uluit cele petrecute.

Vreau să redau aidoma întâmplările, străduindu‑mă din răs­puteri să nu adaug nimic şi mai cu seamă să nu mă las ispi­tit de meşteşugul scriitoricesc; un literat scrie treizeci de ani şi până la urmă nici el nu ştie de ce s‑a trudit atâta amar de vreme.

Eu nu sunt scriitor şi nici nu vreau să fiu, căci aş socoti o necuviinţă şi o mârşăvie faptul de a‑mi da în vileag toate tainiţele inimii şi de a face negustorie la taraba lor literară cu descrierea meşteşugită a simţămintelor mele. De aceea mă şi înfurie presimţirea că, pe cât se pare, n‑am să pot ocoli cu desăvârşire descrierea sentimentelor şi a gândurilor pe care acestea ţi le stârnesc (nici chiar pe cele mai vulgare), deoarece influenţa literaturii este atât de nefastă, încât te corupe chiar şi atunci când te îndeletniceşti cu ea numai pentru sufletul tău. Mai ales cugetările tale personale pot părea uneori foarte banale, fiindcă un lucru pe care tu pui mare preţ ar putea să nu prezinte nici un interes pentru altcineva. Dar să lăsăm la o parte aceste comentarii, cu toate că ele ar putea servi drept prefaţă, căci alta tot nu am de gând să scriu.

Să intru aşadar în subiect, deşi cred că cel mai greu e să începi un lucru, oricare ar fi el.

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Feodor Dostoievski – Adolescentul

S-a născut pe 19 septembrie , 1911 la St Columb Minor, un sat apropiat de Newquay, Cornwall. A început să scrie la vârsta de 7 ani.

Tatăl său era un profesor local cu convingeri politice radicale şi o încredere oarbă în puterea ştiinţei. Familia sa s-a mutat la Marlborough unde William a urmat Marlborough Grammar School.

A mers mai apoi la Oxford University (Colegiul Brasenose , Oxford) în 1930, unde a studiat ştiintele naturii şi limba engleză.

Citeste in continuare…

Imparatul mustelor

Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună.

Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte.

Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul.

― Hei! se auzi. Stai o clipă!

Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină.

― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane.

Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă.

Descarca William Golding – Imparatul mustelor

A studiat teologia la Trinity College din Dublin ( 1682 – 1686 ) , fără să se fi remarcat ca un student prea sârguincios. În 1689 este angajat ca secretar particular al unei rude nobile îndepărtate, Sir William Temple. Cu unele întreruperi ( în 1694 devine preot al Bisericii Anglicane ) , Swift a trăit zece ani, până în 1699, la Moor Park, moşia lui Temple din Farnham.

William Temple, retras din politică, se interesa de literatură…

[citeste in continuare]

Calatoriile lui Gulliver :

Tatăl meu avea o mică moşie în Nottinghamshire; eu eram al treilea din cei cinci fii ai săi.

La vârsta de patrusprezece ani el m-a trimis la colegiul Emanuel din Cambridge, unde am stat trei ani, văzându-mi de învăţătură cu mare sârguinţă; cum însă întreţinerea mea — cu toate că mi se trimiteau foarte puţini bani — era prea costisitoare pentru bruma noastră de avere, am fost dat în ucenicie la domnul James Bates, un vestit chirurg din Londra, la care am lucrat patru ani.

În acest răstimp, primind din când în când mici sume de bani de la tatăl meu, i-am cheltuit învăţând navigaţia şi alte părţi ale matematicii, folositoare celor ce şi pun în gând să călătorească — lucru pe care nădăjduiam să-l realizez mai devreme sau mai târziu.

După ce am plecat de la domnul Bates, m-am înapoiat în casa tatălui meu, unde, cu ajutorul lui, al unchiului John şi al altor câtorva rude, am obţinut patruzeci de lire şi totodată, făgăduiala că voi primi treizeci de lire pe an, necesare pentru întreţinerea mea la Leyda…

Descarca Jonathan Swift – Calatoriile lui Gulliver

Se naşte într-un ţinut sărac al Algeriei , Mondovi - părinţii săi fiind stabiliţi aici încă din 1871.

Albert este al doilea fiu al soţilor Camus , născut după fratele său mai mare , Lucien. Prima mare experienţă capitală a existenţei pe care o trăieşte Camus este cea a sărăciei. Tatăl său, Lucien Camus, un ţăran francez, moare în primele lupte ale primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă, analfabetă , împreună cu cei doi fii, se stabileşte la[citeste in continuare] .

Strainul :

Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu ştiu.

Am primit o telegramă de la azil: “Mama decedată. Înmormîntarea mîine. Sincere condoleanţe.” Asta nu înseamnă nimic. Poate că a fost ieri.

Azilul de bătrîni e la Marengo, la optzeci de kilometri de Alger. Voi lua autobuzul la ora două şi voi sosi în cursul după-amiezii. Astfel, voi putea sta de priveghi şi mă voi întoarce mîine seară. I-am cerut patronului meu două zile de concediu şi nu putea să mă refuze avînd o asemenea scuză. Dar nu părea încîntat. I-am spus: “N-am nici o vină”. Nu mi-a răspuns.

Atunci m-am gîndit că n-ar fi trebuit să-i spun asta. În fond, n-aveam de ce să mă scuz. Mai degrabă el ar fi trebuit să-mi prezinte condoleanţe. Dar mi le va prezenta, fără îndoială, poimîine, cînd mă va vedea în doliu. Deocam¬dată e ca si cum mama n-ar fi murit. După înmormîntare, dimpotrivă , va fi un lucru încheiat şi totul va fi căpătat o înfăţişare oficială.

Am luat autobuzul la ora două. Era foarte cald. Am mîncat la restaurant, la Céleste, ca de obicei. Toţi erau foarte trişti din cauza mea şi Céleste mi-a spus: “Avem nu¬mai o mamă”.

Cînd am plecat, m-au condus pînă la uşă. Eram cam zăpăcit pentru că a trebuit să urc pînă la Emmanuel să împrumut o cravată neagră şi o panglică de pus la mînecă. Lui i-a murit un unchi, acum cîteva luni.

Descarca Albert Camus – Strainul 66.6 KB

Se naşte într-un ţinut sărac al Algeriei , Mondovi - părinţii săi fiind stabiliţi aici încă din 1871.

Albert este al doilea fiu al soţilor Camus , născut după fratele său mai mare , Lucien. Prima mare experienţă capitală a existenţei pe care o trăieşte Camus este cea a sărăciei.  Tatăl său, Lucien Camus, un ţăran francez, moare în primele lupte ale primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă, analfabetă , împreună cu cei doi fii, se stabileşte la[citeste in continuare] .

Exilul si imparatia :

O muscă firavă se rotea de câteva clipe în autobuzul cu geamurile închise.

Venită de nu se ştie unde, se învârtea fără zgomot, în zbor istovit. Janine o pierdu din ochi, apoi o văzu cum se lasă pe mâna nemişcată a bărbatului ei.

Era frig. Mus­ca se înfiora la fiecare pală de nisip izbită de vânt în geamuri. În lumina slabă a dimineţii de iarnă, maşina înainta, se legăna, târându‑se cu chiu’ cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine îşi privi bărbatul.

Marcel avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunţit, nasul lat, gura uşor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simţea cum tresare lângă umărul ei. Apoi lăsa iar să‑i atârne moale trupul greoi şi picioarele răşchirate, în ochi cu o privire fixă, din nou inertă, absentă. Dar mâinile lui mari şi fără fir de păr, parcă şi mai scurte din pricina pulovărului cenuşiu care‑i trecea de mânecile cămăşii, acoperindu‑i încheieturile, nu‑şi găseau astâmpăr.

Strângeau cu atâta putere o valiză mică de pânză pe care o ţinea între ge­nunchi, încât păreau să nu simtă mersul şovăitor al muştei [...]

Descarca Albert Camus – Exilul si imparatia 108.2 KB

Cine va fi ales?

Istoria unui om este istoria întregii omeniri. Istoria unui sat este istoria oricărui loc de pe pământ. Binele seamănă perfect cu răul şi răul scoate la iveală ce e bun în om. Îngerului păzitor i se întâmplă să adoarmă, spre bucuria diavolului păzitor, în mica aşezare a cărei linişte a fost distrusă de un străin ciudat, barmaniţa hotelului, domnişoara Prym, are multe de rezolvat şi o singură săptămână[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Paulo Coelho – Diavolul si domnisoara Prym

Respectând sugestia lui don Juan, am evitat folosirea ter­menului de şamanism — o categorie ce ţine de antropologie — pentru a[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Download Carlos Castaneda – Arta visatului

Un vânt uşor se ridicase, şi plăcuta lui dezmierdare ne trezea din apatia în care ne cufundase căldura nesuferită a atmosferei. Toate simţurile noastre se învioşeau sub înrâurirea acelui vânt răcoritor. Natura ni se părea mai veselă, seninul cerului mai limpede, cântările păsărilor mai dulci!

Părea că ni se ridicase de pe ochi un văl întunecos şi de pe inimă o greutate apăsătoare. Într-un cuvânt, apusul soarelui ne făcu să gustăm una din acele tainice mulţumiri ale sufletului, atât de puternice la vârstă de 19 ani, încât mintea pluteşte în mii de visuri aurite şi închipuirea se exaltă până a crede că aude cete de îngeri serbând sfârşitul zilei pe harpe de aur.

În curând am ajuns la satul Petra-Mala, ce se găseşte între Giogo, muntele cel mai nalt al lanţului de Apenini ce petrecusem, şi Filigare, hotarele Toscanei. Când am intrat în sat, noaptea căzuse şi stelele sclipeau vesel pe bolta cerească.

Veturinul nostru, adică stăpânul şi totodată vizitiul trăsurii cu care plecasem de la Florenţa, ne duse la cea mai bună locantă; iar proprietarul acesteia, sinior Antonio, ne primi cu toată ceremonia măgulitoare care aţâţă şi[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Vasile Alecsandri – Muntele de foc

În acea luminoasă după‑amiază de aprilie din anul 1861, Scarlett O’Hara, cum stătea între Stuart şi Brent Tarleton, pe veranda răcoroasă şi umbroasă de la Tara, plantaţia tatălui ei, oferea ochilor o imagine încântă­toare.

Rochia nouă, croită din doisprezece iarzi de muselină verde înflorată, unduia pe cercurile crinolinei şi culoarea se armoniza perfect cu aceea a sandalelor de marochin verde cu tocuri joase, pe care tatăl ei i le adusese de curând din Atlanta. Rochia îi scotea în evidenţă într‑un mod fermecător mijlocul[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Margaret Mitchell – Pe aripile vantului

Bălosu deveni chiar binevoitor faţă de vecinul său, iar Guica şi Parizianu le întrebau pe fete când le întâlneau pe drum dacă alde Paraschiv nu le-a mai scris. De Nilă şi Achim nu ziceau numic, ca şi când din partea ăstora doi n-ar mai fi putut prididi să citească atâtea scrisori.

Arăta tăcută Guica, nu i se mai auzea deloc gura prin faţa casei, pesemne că nepoţii aveau alte griji pe-acolo decât să-i trimită scrisori. în acei ani muri părăsită în bordeiul ei şi fu dusă la cimitir de Parizianu. Moromete, cu toate că era vorba de sora lui mai mare, nu veni nici măcar s-o vadă, dar asta nu miră pe nimeni, se cunoşteau în sat altele de acest fel mult mai rele.

Cu atât mai puţin băgă cineva de seamă că fi-său cel mic, Niculae, nu se mai ducea nici el la şcoală; deşi maică-sa vânduse.şi ea un pogon din pământul ei sa-l ţină mai departe, totul se opri când trebuia să treacă pe al patrulea an: Moromete îi spuse, fără multă vorbă, că s-a terminat şi cu istoria lui cu studiile, să stea acasă şi să pună mâna pe sapă .

Băiatul nu se mai zbătu nici el ca la început, nu se mai plânse nici pe lângă maică-sa, şi nici pe lână preot sau fostul lui învăţător ca să-l ajute; cu tatăl [...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Marin Preda – Morometii Volumul II

Era începutul verii .

Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp . Cât ajunseseră acasă , Paraschiv , cel mai mare dintre copii , se dăduse jos din căruţă , lăsase pe alţii să deshame şi să dea jos uneltele , iar el întinsese pe prispă o haină veche şi se culcase peste ea gemând.

La fel făcuse şi al doilea fiu , Nilă ; intrase în casă şi după ce se aruncase întrun pat , începuse şi el să geamă , dar mai tare ca fratele său , ca şi când ar fi fost bolnav . Al treilea băiat , Achim , se furişase în grajdul cailor , se trântise în iesle să nu-l mai găsească nimeni , iar cele două fete , Tita şi[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Marin Preda – Morometii Volumul I

Alchimistul cunoştea legenda lui Narcis, frumo­sul băiat care-şi contempla zilnic propria frumu­seţe într-un lac. Era atît de fascinat de el însuşi că într-o bună zi a căzut în lac şi a murit înecat. În lo­cul acela, a apărut o floare care s-a numit narcisă.

Dar nu aşa îşi încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea că atunci cînd a murit Narcis, au venit naiadele ― zeiţele izvoarelor şi ale pădurii ― şi au văzut lacul transformat dintr-unul cu apă dulce, într-un ulcior cu lacrimi sărate.

― De ce plîngi? au întrebat naiadele.

― Plîng pentru Narcis, răspunse lacul.

― Ah, nu-i de mirare că plîngi pentru Narcis, continuară ele. La urma urmelor, deşi noi am aler­gat mereu după el prin pădure, tu erai singurul care puteai să-i contempli de aproape frumuseţea.

― Dar Narcis era frumos? întrebă lacul.

― Cine altul poate şti mai bine decît tine? răs­punseră, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el în fiecare zi.

Lacul rămase tăcut o vreme. Într-un tîrziu, zise:

― Îl plîng pe Narcis, dar niciodată n-am ştiut că el era frumos. Îl plîng pe Narcis pentru că de fiecare dată cînd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam să văd reflectată, în fundul ochilor[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Paulo Coelho – Alchimistul

Pe scară avusese noroc să se strecoare fără a se întâlni cu gazda. Cămăruţa lui se afla la mansarda unei cladiri înalte, cu patru etaje, şi semăna mai degrabă cu un dulap decât cu o odaie. Iar gazda care-i închiriase această chilie, cu masa şi curăţenia în preţ, locuia cu câteva trepte mai jos, într-un apartament separat.

De câte ori ieşea din odaie, tânărul era nevoit să treacă prin faţa bucătăriei, a cărei uşă era mai întotdeauna larg deschisă spre scară, şi, de fiecare dată, avea o senzaţie bolnăvicioasă de teamă, de care îi era ruşine şi care îl făcea să se încrunte. Era dator vândut gazdei şi se temea să dea ochii cu ea.

Nu că ar fi fost laş sau sfios din fire, dimpotrivă, dar de la o vreme se afla într-o stare de încordare şi iritare nervoasă vecină cu ipohondria.

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Feodor Dostoievski – Crima si pedeapsa .

Tocmai din aceste povestiri şi alte amănunte în legătură cu viaţa ei de mai înainte  , pe care abia mai târziu aveam să le pricep , ştiu că părinţii mei , dintr‑un trai confortabil de oameni cât se poate de bogaţi , decăzuseră în cea mai neagră şi amară sărăcie , că tatăl meu , ispitit de Cel Rău , a comis o mare nelegiuire şi că apoi , după mulţi ani , când graţia divină i‑a luminat calea , a înţeles să‑şi ispăşească vina printr‑un pelerinaj la Teiul Sfânt , în foarte îndepărtata şi fericită Prusie .

Pe drumul anevoios al pribegiei , mama mea simţi pentru primi oară că îndelungata lor căsnicie nu va rămâne nerodnică aşa cum se temea tata şi , cu toată sărăcia în care se zbătea , era în culmea bucuriei , fiindcă , în felul acesta , o viziune în care sfântul Bernardus îi aducea con­solarea şi ierta­rea paratului , făgădu­in­du‑i naşterea unui fiu , se înfăptuia[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca E.T.A. Hoffmann – Elixirele diavolului

Feodor Mihailovici Dostoievski ( Click pentru a asculta numele ) a fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, ale cărui opere au avut un efect profund şi de durată asupra ficţiunii din secolul al XX-lea.

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

Feodor Dostoievski – Idiotul + linkul de download

Era pe la sfîrşitul lui noiembrie. Pe o vreme de moină, către ora nouă dimineaţa, acceleratul de Varşovia se apropia în plină viteză de Petersburg. Ceaţa era atît de groasă, încît lumina zilei răzbea cu greu, iar prin ferestrele vagoanelor, de-a lungul liniei ferate, nu se putea desluşi nimic la zece paşi. Printre călători se aflau şi unii care se întorceau din străinătate; cele mai ticsite erau însă comparti­mentele de clasa a treia: lume măruntă, oameni purtaţi de nevoie şi de treburi zilnice, venind de pe meleagurile mai apropiate. Cum era şi firesc, toţi păreau obosiţi, rebegiţi de frig. cu pleoapele grele ca după o noapte de nesomn şi obrajii de o paloare alb-gălbuie, ca şi cînd ceaţa şi-ar fi pus pecetea şi pe chipurile lor.

O dată cu revărsatul zorilor, într-un compartiment de clasa a treia, se treziră aşezaţi faţă în faţă, lîngă aceeaşi fereastră, doi călă­tori – amîndoi tineri, amîndoi modest îmbrăcaţi şi fără bagaje, amîndoi avînd o figură destul de plăcută şi, în sfirşit, amîndoi dor­nici să lege o conversaţie. Şi dacă c[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Feodor Dostoievski – Idiotul.

Şi chibzuia în gândul ei ( cât se putea chibzui pe o zi de arşiţă ca asta , care te făcea să tot picoteşti şi să ţi se împăienjeneze gândurile ) dacă plăcerea de a împleti un şirag de margarete me­rita osteneala să se ridice şi să culeagă margaretele . Când , deo­dată , un Iepuraş Alb , cu ochi de măr­gean , alergă chiar pe lângă ea .

Pentru atâta lucru n‑avea de ce să te prindă mirarea , şi Alice nu prea se miră nici când îl auzi pe Iepuraş bombănind :

— Vai , vai vai ! Am să întârzii [...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Lewis Carrol – Alice in Tara Minunilor 67.7KB .

Într-adevăr , am poposit într-un ţinut minunat ! Desigur că n-aş fi putut alege , din toată Anglia , un loc mai la adăpost de orice frământare omenească . Un desăvârşit rai al mizantropilor ;  iar domnul Heathcliff şi cu mine suntem parcă anume făcuţi să ne înfruptăm din acest ţinut al dezolării .

Straşnic bărbat ! Totuşi, nu cred că şi-a închipuit cum mi s-a încălzit inima de simpatie pentru el când , apropiindu-mă călare , am văzut că ochii lui negri se întunecă bănuitori sub sprâncene şi că la auzul glasului meu îşi vâră , cu o hotărâre acră , degetele şi mai adânc în jiletcă[...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Emily Bronte – La rascruce de vanturi .

Este autorul unor volume de versuri şi proză ( Cubul negru ) scrise în baza unei tehnici unice în literatura română , cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira . La început văzut ca poet minor de critica literară , va cunoaşte treptat o receptare favorabilă , mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român .

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca George Bacovia – Plumb

Un miros straniu de albeata respirau peretii proaspat varuiti si se cernea in unde subtiri pe masuta cu trei scaune dintre ferestre , pe soba de teracota din colt , pe noptiera de la capataiul patului si chiar pe jiltul de paie in care veghea sora de caritate Dafina , imbracata in sort alb , cu boneta alba pe crestet si cu o cruciulita rosie intre sanii plini de sanatate .

Din unghere rasareau umbre sfioase , cneusii , intainteu domol si apoi , brusc , se stingeau , speriate parca de tacerea deasa ce captusea odaia si inghitea tic-tacul grav al pendulei atarnate deasupra calendarului , pe fasia de zid dintre cele doua [...]

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Liviu Rebreanu – Adam si Eva .

Problema alegerii intre e si ea in pronuntare si in scriere se pune mai ales dupa consoane .

1. Dupa i vocalic si semiconsonatic intrebarea “a sau ea?” devine fie “ea sau ia?” , fie “ia , iia sau iea?” . Din punctul de vedere exclusiv a ceea ce urmeaza dupa i , este de retinut , in orice caz , interdictia de aparitie a secventei grafice iea . Atat dupa semiconsoana [i] , cat si dupa vocala [i] se scrie numai a , nicidata ea : femeia si femeiasca , indoiala si indoiasca , intemeia si intemeiaza , joia si Joian , vasluian ; bucuria , apropia , liniaza , sfiasca etc .

Vrei sa citesti in continuare ? Click aici pentru a descarca aceasta carte .

Treizaci de ani au trecut , dragut Pereo ! de cand eu fui salit a ma instraina din tara mea . De-atunci incoace , usabite tari am trapadat ; dar’ , ca sa-ti arat in scurt toate patirile mele , asculta si judeca .

Intai , invitandu-ma zburatatia mintii mele inca necoapte , cand sa incepu razboiul cel de pe urma a nemtilor cu turcii , ma facui volentiriu . Paciuindu-sa apoi lucrurile , precum sti , fiind ca primisam slujba la austrieni , fui trimis asupra frantozilor si supt Mantua cazui rob .

Descarca Ion Budai-Deleanu – Tiganiada

Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 , cu putin inainte de orele zece , un tanar de vreo optsprezece ani , imbracat in uniforma de licean , intra in strada Antim , venind dinspre strada Sfintii Apostoli cu un soi de valiza in mana , nu prea mare , dar desigun foarte grea , fiindca , obosit , o trecea des dintr-o mana intr-ala . Continuare e in arhiva…

Descarca George Calinescu – Enigma Otiliei 1.23MB .

Când spunem că e scrisă de un elev din clasa a IlI‑a, nu voim să zicem că el a scris‑o întocmai cum este aici tipărită. Dânsul însemna zi cu zi într‑un caiet, după cum se pricepea, tot ce văzuse, simţise, cugetase: în şcoală şi afară din şcoală; iar la sfârşitul anului, tatăl său scrie aceste pagini după notele lui, silindu‑se a nu schimba nimic din gânduri, ci a păstra, pe cât se poate, cuvintele fiului său.

Patru ani în urmă, acesta fiind în gimnaziu, îşi reciti manuscrisul şi mai adăuga prin el câte ceva de la sine, folosindu‑se de amintirile sale încă vii, despre persoanele şi faptele din trecut.

Acum copii, citiţi şi voi această carte, şi trag nădejde, că veţi fi mulţu­miţi, ba chiar cred că vă va fi de folos.

Descarca Edmondo de Amicis – Cuore

Evul Mediu n-a cunoscut această noţiune , mulţumindu-se să facă distincţie intre doctrina , aspectul dogmatic şi normativ al credinţei , şi disciplina , practica credinţei , de obicei in cadrul unei reguli religioase .

Cuvîntul spiriliialitas , pe care-l întîlnim uneori în textele filosofice începînd cu secolul al Xll-lea  , nu are un conţinut religios specific : el desemnează calitatea a ceea ce este spiritual , adică independent de materie .

De fapt , spiritualitatea este un concept modern , folosit numai începind cu secolul al XlX-lea . La cei mai mulţi dintre autori , el exprimă dimensiunea religioasă a vierii interioare şi implică o ştiinţă a ascezei care conduce , prin mistică , la instaurarea unei relaţii personale cu Dumnezeu .

Atunci cînd o asemenea experienţă trece , după ce a primit o formulare sistematică , de la maestru la discipoli , se vorbeşte despre curente spirituale sau şcoli de spiritualitate .

Se distinge astfel , în mod tradiţional , o spiritualitate franciscană , una ignatiană etc .

Descarca Andre Vauchez – Spiritualitatea evului mediu

Citeste mai multe despre Lev Tolstoi pe Wikipedia .

Lev Tolstoi – Anna Karenina

în familia Oblonski era mare tulburare. Soţia aflase că bărbatul său avea legături de dragoste cu guvernanta franceză care fusese în serviciul casei şi-1 vestise că nu mai poate trăi sub acelaşi acoperămînt cu dînsul.

Această stare de lucruri ţinea de trei zile şi-i apăsa greu pe soţi, pe ceilalţi membri ai familiei şi pe servitori. Toţi simţeau că traiul lor laolaltă îşi pierduse rostul şi că sînt mai legaţi între ei oamenii care se întîlnesc întîmplător într-un han decît erau acum membrii familiei şi servitorii casei Oblonski.

Doamna nu mai ieşea din odăile sale. Soţul nu mai dăduse pe acasă de trei zile. Copiii alergau descumpă¬niţi prin toată casa. Englezoaica se certase cu menajera şi scrisese cîteva rînduri unei prietene, rugînd-o să-i caute un alt loc. Bucătarul plecase încă din ajun, la vremea me¬sei. Ajutoarea de bucătar şi vizitiul ceruseră socoteala.

Descarca Lev Tolstoi – Anna Karenina

* Arhiva contine ambele volume

Săpăturile erau gata. Materia telurică fusese cernută strat după strat, măruntaiele ei fuseseră examinate, etichetate şi expediate: mărgele şi pandantive; gliptice ; falusuri ; bucăţi de tencuială făcută din piatră pisată, pătate cu ocru; vase smălţuite. Nimic excepţional.

Descarca William Peter Blatty – Exorcistul

Frunzele mele absorbeau lumina soarelui ce şiroia prin ele învăpăindu le verdeaţa, jucau în vânt, care şi făcea harpă din ramurile mele, dar eu nu auzeam, nici nu vedeam.

Zilele în descreştere mă aureau veşted, îngheţul mă despuia, zăpada viscolea în jurul meu pe timpul îndelungatei somnolenţe, după care Orion îşi urmărea prada dincolo de aceste ceruri şi soarele se abătea spre nord pentru a mă deştepta cu vâlvătaia lui, dar eu nu simţeam nimic din toate acestea.

Descarca Poul Anderson – Avatarul