( traduc mai tarziu , mi-e lene momentan )

Via iTunes Movie Trailers

Am extras cateva imagini si le poti vedea mai jos…

Daca vrei sa vezi si restul mergi pe YouTheDesigner .

Feodor Mihailovici Dostoievski ( Click pentru a asculta numele ) a fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, ale cărui opere au avut un efect profund şi de durată asupra ficţiunii din secolul al XX-lea.

Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea ( citeste in continuare )

M‑am apucat să aştern pe hârtie această istorie a primi­lor mei paşi pe drumul vieţii, fiindcă nu m‑a răbdat inima să n‑o fac, deşi mă puteam lăsa păgubaş. De un lucru sunt însă convins: nu mă mai apuc în viaţa mea să‑mi scriu autobiografia, chiar de‑ar fi să mai trăiesc o sută de ani.

Trebuie să fii straşnic de îndrăgostit de tine însuţi ca să‑ţi dezvălui sufletul fără pic de ruşine. Singura mea scuză e că, spre deosebire de toţi cei ce mânuiesc condeiul, eu nu scriu spre a‑mi atrage laudele cititorilor. Dacă într‑o bună zi m‑am hotărât să‑mi însemn până în cele mai mici amănunte tot ce am pătimit de un an încoace, aceasta se datoreşte unui puternic imbold lăuntric, căci prea m‑au uluit cele petrecute.

Vreau să redau aidoma întâmplările, străduindu‑mă din răs­puteri să nu adaug nimic şi mai cu seamă să nu mă las ispi­tit de meşteşugul scriitoricesc; un literat scrie treizeci de ani şi până la urmă nici el nu ştie de ce s‑a trudit atâta amar de vreme.

Eu nu sunt scriitor şi nici nu vreau să fiu, căci aş socoti o necuviinţă şi o mârşăvie faptul de a‑mi da în vileag toate tainiţele inimii şi de a face negustorie la taraba lor literară cu descrierea meşteşugită a simţămintelor mele. De aceea mă şi înfurie presimţirea că, pe cât se pare, n‑am să pot ocoli cu desăvârşire descrierea sentimentelor şi a gândurilor pe care acestea ţi le stârnesc (nici chiar pe cele mai vulgare), deoarece influenţa literaturii este atât de nefastă, încât te corupe chiar şi atunci când te îndeletniceşti cu ea numai pentru sufletul tău. Mai ales cugetările tale personale pot părea uneori foarte banale, fiindcă un lucru pe care tu pui mare preţ ar putea să nu prezinte nici un interes pentru altcineva. Dar să lăsăm la o parte aceste comentarii, cu toate că ele ar putea servi drept prefaţă, căci alta tot nu am de gând să scriu.

Să intru aşadar în subiect, deşi cred că cel mai greu e să începi un lucru, oricare ar fi el.

Vrei sa citesti in continuare ? Descarca Feodor Dostoievski – Adolescentul

Am simtit nevoia sa deschid geamul , sa bag niste inghetata in mine si sa fumez o tigara .

Asa am si facut .

Deschid geamul si nu se simte nimic . Ridic plasa . Parca e altceva , e mult mai bine . Sting lumina si merg in bucatarie sa-mi iau inghetata  .

Nu au trecut nici cinci minute si deja dormitorul imi e plin de tantari .

Pun inghetata deoparte , aprind lumina , iau Raid-ul in mana si trag plasa la loc . Cand sa trag si jaluzelele ce vad ? un gandac imi facea cu ochiul de pe calorifer .

Oare nu il dor picioarele ? A urcat saracu’ 3 etaje pe caldura asta…

Asta e problema cu noptile de vara .

Aerul nu intra prin plasa de tantari ( cel putin la mine asa se intampla ) si trebuie ridicata mai mereu . Dar daca o ridic am parte de alte surprize , ca de tantari nu ma tem , dorm cu spray-ul la cap…

E de mentionat ca acest gandac era de fapt si de drept un gandacel de pamant , d-ala de vedeam la bunici in gradina , si nu o pocitanie de  gandac de bucatarie .

Aceasta noua si moderna adaptare a povestii clasice “Gulliver’s Travels” imaginate de catre scriitorul irlandez Jonathan Swift in secolul al XVIII-lea il are in centrul actiunii pe Lemuel Gulliver, un functionar marunt care distribuie corespondenta la sediul unei reviste new yorkeze si viseaza sa devina jurnalist.

Dupa ce pacaleste o editoare ca este un scriitor talentat de jurnale de calatorie, Lemuel este trimis intr-o misiune in Triunghiul Bermudelor pentru a scrie un articol.

Vaporasul lui este zgaltait de o furtuna puternica, iar Lemuel Gulliver naufragiaza pe o insula misterioasa denumita Lilliput, care este populata de oameni harnici, dar foarte mici de statura.

Initial, barbatul nu este primit cu simpatie de catre localnicii miniaturali, insa o data cu trecerea timpului devine eroul lilliputanilor si intelege ca singurul lucru care conteaza este maretia sufleteasca, iar nu cea fizica.

Daca celelalte doua filme din serie sunt fantastice , acesta pare a fi de trei ori mai atragator .

In partea a treia a filmului, Lucy si Edmund Pevensie se intorc in Narnia impreuna cu verisorul lor, Eustace.

De data aceasta, Peter si Susan nu vor mai intra in lumea magica a Narnie, pentru ca ei, dupa cum Aslan le-a spus, au crescut, dar vor putea sa-l gaseasca in lumea reala pe el, pe Aslan.

Cei trei, Lucy, Edmund si Eustace il vor intalni pe Printul Caspian intr-o calatorie dincolo de mare, la bordul navei regale, The Dawn Treader. In decursul drumului se intalnesc cu dragoni si alte personaje fantastice, dar si cu un grup de razboinici, pana la ajungerea lor la marginile lumii.

Ti-a placut ?

Despre autor :

S-a născut pe 19 septembrie , 1911 la St Columb Minor, un sat apropiat de Newquay, Cornwall. A început să scrie la vârsta de 7 ani.

Tatăl său era un profesor local cu convingeri politice radicale şi o încredere oarbă în puterea ştiinţei. Familia sa s-a mutat la Marlborough unde William a urmat Marlborough Grammar School.

A mers mai apoi la Oxford University (Colegiul Brasenose , Oxford) în 1930, unde a studiat ştiintele naturii şi limba engleză.

Citeste in continuare…

Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună.

Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte.

Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul.

― Hei! se auzi. Stai o clipă!

Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină.

― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane.

Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă.

Generally, the blogs are hosted by Google at subdomains of blogspot.com . Until May 1 2010 [3] an FTP service allows pages edited through Blogger to be published to other hosts. If this service ceases, all blogger blogs will be hosted by Google, though domains other than blogspot.com may be used…

Imprezz - Demo / Download

Indomagz - Demo / Download

Kaffee - Demo / Download

Lamb – Demo / Download

Laptop Talk – Demo / Download

Maalaga – Demo / Download

Reckless – Demo / Download

Simple Balance - Demo / Download

Softy – Demo / Download

The Latest – Demo / Download

Despre autor :

Jonathan Swift s-a născut la Dublin/Irlanda într-o familie originară din Anglia.

A studiat teologia la Trinity College din Dublin ( 1682 – 1686 ) , fără să se fi remarcat ca un student prea sârguincios. În 1689 este angajat ca secretar particular al unei rude nobile îndepărtate, Sir William Temple. Cu unele întreruperi ( în 1694 devine preot al Bisericii Anglicane ) , Swift a trăit zece ani, până în 1699, la Moor Park, moşia lui Temple din Farnham.

William Temple, retras din politică, se interesa de literatură…

[citeste in continuare]

Tatăl meu avea o mică moşie în Nottinghamshire; eu eram al treilea din cei cinci fii ai săi.

La vârsta de patrusprezece ani el m-a trimis la colegiul Emanuel din Cambridge, unde am stat trei ani, văzându-mi de învăţătură cu mare sârguinţă; cum însă întreţinerea mea — cu toate că mi se trimiteau foarte puţini bani — era prea costisitoare pentru bruma noastră de avere, am fost dat în ucenicie la domnul James Bates, un vestit chirurg din Londra, la care am lucrat patru ani.

În acest răstimp, primind din când în când mici sume de bani de la tatăl meu, i-am cheltuit învăţând navigaţia şi alte părţi ale matematicii, folositoare celor ce şi pun în gând să călătorească — lucru pe care nădăjduiam să-l realizez mai devreme sau mai târziu.

După ce am plecat de la domnul Bates, m-am înapoiat în casa tatălui meu, unde, cu ajutorul lui, al unchiului John şi al altor câtorva rude, am obţinut patruzeci de lire şi totodată, făgăduiala că voi primi treizeci de lire pe an, necesare pentru întreţinerea mea la Leyda…

Despre Albert Camus :

Se naşte într-un ţinut sărac al Algeriei , Mondovi - părinţii săi fiind stabiliţi aici încă din 1871.

Albert este al doilea fiu al soţilor Camus , născut după fratele său mai mare , Lucien. Prima mare experienţă capitală a existenţei pe care o trăieşte Camus este cea a sărăciei. Tatăl său, Lucien Camus, un ţăran francez, moare în primele lupte ale primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă, analfabetă , împreună cu cei doi fii, se stabileşte la[citeste in continuare] .

Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu ştiu.

Am primit o telegramă de la azil: “Mama decedată. Înmormîntarea mîine. Sincere condoleanţe.” Asta nu înseamnă nimic. Poate că a fost ieri.

Azilul de bătrîni e la Marengo, la optzeci de kilometri de Alger. Voi lua autobuzul la ora două şi voi sosi în cursul după-amiezii. Astfel, voi putea sta de priveghi şi mă voi întoarce mîine seară. I-am cerut patronului meu două zile de concediu şi nu putea să mă refuze avînd o asemenea scuză. Dar nu părea încîntat. I-am spus: “N-am nici o vină”. Nu mi-a răspuns.

Atunci m-am gîndit că n-ar fi trebuit să-i spun asta. În fond, n-aveam de ce să mă scuz. Mai degrabă el ar fi trebuit să-mi prezinte condoleanţe. Dar mi le va prezenta, fără îndoială, poimîine, cînd mă va vedea în doliu. Deocam¬dată e ca si cum mama n-ar fi murit. După înmormîntare, dimpotrivă , va fi un lucru încheiat şi totul va fi căpătat o înfăţişare oficială.

Am luat autobuzul la ora două. Era foarte cald. Am mîncat la restaurant, la Céleste, ca de obicei. Toţi erau foarte trişti din cauza mea şi Céleste mi-a spus: “Avem nu¬mai o mamă”.

Cînd am plecat, m-au condus pînă la uşă. Eram cam zăpăcit pentru că a trebuit să urc pînă la Emmanuel să împrumut o cravată neagră şi o panglică de pus la mînecă. Lui i-a murit un unchi, acum cîteva luni.